alte religii

In jos

default alte religii

Mesaj Scris de Al|n la data de Dum 13 Apr 2008 - 9:11

Aici discutam totul despre alte religii. O scurta introducere in Islam:
Islamul – religie mondiala:



Cuvantul arab “islam” inseamna “supunere”. Astfel numele religiei se refera la supunerea fata de Dumnezeu. O persoana care a facut in acest fel este numita musulman. Teoretic, tot ce trebuie sa faca un om sa devina musulman este sa recite sincer partea scurta a religiei cunoscuta sub denumirea de “shahadah”: “Marturisesc ca nu exista alt dumnezeu decat Dumnezeu [Allah] si ca Mahomed este Profetul lui Dumnezeu”.

Desi intr-un sens isotric musulmanii dateaza inceputurile religiei lor inca din timpul lui Mahomed, in secolul al 7 d.Ch., intr-un sens religios ei vad aceasta religie identica cu monoteismul adevarat pe care profetii de dinaintea lui Mahomed, precum Abraham (Ibrahim), Moise (Musa) si Iisus (Isa), l-au raspandit. In Koran (scrisul arab), Abraham este musulman. Urmasii acestora si a altor profeti se crede ca au gresit in propovaduire, insa Dumnezeu, in mila Sa, l-a trimis pe Mahomed sa cheme din nou omenirea la adevar.



In mod traditional, Islamul a fost raspandit de catre urmasii sai in toate domeniile vietii, nu numai la acelea (credinta si venerarea) care sunt vazute drept sfera credintei de azi. Astfel majoritatea musulmanilor numesc isalmul drept un mod de a trai decat o religie. Acesta este motivul pentru care, atunci cand facem referire la Islam, precizam de fapt o societate, o cultura sau o civilizatie, precum si o religie. In timp ce istoria Crestinismului acopera doar lucruri legate de religie, istoria Islamului poate cuprinde, de exemplu, dezvoltari politice, literatura, viata artistica, migrari de popoare.

Aderentii unei religii pot sa difere intre ei pe baza a ceea ce constituie esenta unei religii, ce este mai important sau mai putin important, ce este credinta adevarata sau erezie. Studentii moderni de religie, cand incearca sa descrie o religie, pot incerca sa ocoleasca aceasta problema acceptand definitiile date de exemplu de Papa in Catolicismul Roman. Asemenea lucru este imposibil pentru cineva care doreste sa discute despre Islam deoarece, de-a lungul timpului nu a existat un centru autoritar al musulmanilor. In acest loc, autoritatea religioasa si puterea a fost difuzata la un nivel local printre oficialii religiosi care nu formeaza o adevarata ierarhie sau organizatie. Un individ primeste autoritate intr-un consens privind cultura si mila pe care le detine. Teoretic, cel putin, majoritatea pozitiilor de autoritate sunt deschise tuturor.

In timpurile moderne au existat incercari de a promova ideea ca, indivizi anume, au o autoritate speciala in Islam. In Islamul Sunitilor, de exemplu, Consiliul de la Universitatea Azhar din Cairo este uneori considerata ca avand o autoritate, in timp ce printre siitii din Iran o ierarhie a invatatilor acestei religii a fost dezvoltata si recunoscuta de stat. Chiar si in acest mod, nici o persoana nu a reusit sa se proclame seful peste toti musulmanii, si astfel de cerereri sunt intotdeauna contestate.

Islamul este o religie care ofera independenta celui care este musulman. Nu este supus nimanui in afara de Dumnezeu. Ideea de supunere fata de o institutie, sau o persoana nu este acceptata si respinsa imediat. Astfel intreaga religie islamica se creeaza pe baza fiecarui cetatean.

Astfel nu este posibil sa se faca referiri generale despre ce este sau nu este Islamul, fara ca acesta sa fie deschis indivizilor sau grupurilor cu diferite puncte de vedere asupra religiei. In general, trebuie evitati termeni ca “ortodoxie” sau “erezie” .







Aparitia si expansiunea timpurie a Islamului:



Traditia precizeaza ca aparitia Islamului sta sub rolul lui Mahomed, care a locuit in Arabia de Vest la inceputul secolului al VII-lea d.Ch. Mahomed a intreprins o serie de revelatii verbale de la Dumnezeu. Printre alte lucruri, aceste revelatii faceau referire la unicitatea lui Dumnezeu, chemau omenirea sa-L venereze, si promiteau ca Dumnezeu va recompensa sau pedepsi barbatii in functie de modul cum se poarta in lume. Mahomed urma sa fie numit mesagerul lui Dumnezeu printre oamenii cu care locuia, majoriatea avand o religie politeista.

Dupa o perioada in care a fost respins in casa natala din Mecca, Mahomed a fost in stare sa infiinteze o comunitate in care el sa fie capul, in orasul care urma sa se numeasca Medina. Dupa moartea sa in 632, cateva triburi arabe si un numar de orase l-au acceptat pe Mahomed si au trecut la Islam. Dupa moartea sa, califatul a fost infiintat pentru a continua munca lui Mahomed si pentru a fi capul comunitatii, desi profetia, in forma de revelatie verbala de la Dumnezeu, a incetat odata cu Mahomed.

Cu putin dupa moartea sa, procesul de a aduna toate revelatiile pe care le-a primit de-a lungul vietii sale, a inceput. Traditia nu este unanima, dar este acceptat faptul ca aceasta munca a fost completata de Uthman (calif 644-656) si ca in timpul vietii sale revelatiile au fost puse impreuna pentru a forma Koranul.

Cele mai importante credinte, institutii si practici rituale isi au originea in timpul lui Mahomed, si in mod frecvent sunt intelese ca rezultatul unei revelatii divine. Uneori, un pasaj din Koran, este vazut drept sursa de justificare a unui ritual sau credinte. Nu toate dintre ele pot fi asociate Koranului si deseori ele sunt vazute ca facand parte din practicile profetului Mahomed. Din momentul cand a devenit profet, multe din ce a facut si zis sunt intelese nu ca decizii proprii dar ca un rezultat al ghidarii divine. Astfel, practica lui Mahomed, care a fost cunoscuta sub numele de Sunna, serveste ca exemplu si sursa de ghidare pentru musulmanii care cred in Koran, in special sunitii.



Sub califatii care au guvernat comunitatea urmasa lui Mahomed, a inceput o campanie de expansiune teritoriala, mai intai in Arabia si mai apoi mai incolo de granitele ei. Prin 650, Egiptul, Siria, Irakul si partile vestice ale Persiei au fost cucerite de fortele arabe care au inteles conducerea califatului din Medina. In anul 660 califatul a cazut sub dinastia Umayad care isi avea originea in Siria. Sub umayazi un al doilea val de expansiune a avut loc. Pana la inlaturarea acestei dinastii, erau controlate teritorii din Spania, Maroc in Vest pana in Afganistan si Asia Centrala si de Est.

Scoala moderna are tendinta sa arate ca nasterea si expansiunea Islamului este un proces mai treptat si mai complex decat conform traditiei. Accentuand intarzierea aparitiei legilor musulmane din timpul istoriei timpurii a Islamului (exista putin ce poate fi datat inainte de anul 800), a aparut posibilitatea ca legile traditionale ar trebui intelese ca viziuni mai tarzii. A fost sugerat faptul ca perioada cand Islamul se dezvolta in afara granitelor, urmand cucerirea arabilor a partii central-estice, este foarte important. S-a accentuat faptul ca (din surse ale traditiei), teritoriile cucerite de arabi au crescut sub controlul califatului, dar raspandirea Islamului la nivel personal este mult mai incet. Cuceritorii nu I-au fortat pe oameni sa devina musulmani si, probabil, ca nici nu intentionau sa faca asa ceva. Acceptarea Islamului ca religie de catre popoarele nonarabe sub conducerea califatului a fost un proces incet, neterminat, motivat de lucruri neintelese in totalitate. Este de asemenea mai bine cunoscut faptul ca aceste popoare nearabe, acceptand treptat Islamul (si devenind arabi in acelasi timp), au avut de a face cu aparitia Islamului asa cum il cunoastem.





Principalele credinte:



Musulmanii cred intr-un dumnezeu si anume Allah; in Mahomed, care este un profet trimis de Dumnezeu omenirii, si mai cred in Koran care este o colectie de revelatii facute de Dumnezeu lui Mahomed. Koranul contine cuvintele lui Dumnezeu intr-un sens literar si se mai numeste Vorba lui Dumnezeu (kalam Allah).

Majoritatea musulmanilor accepta ca Mahomed este ultimul dintr-o serie de profeti trimisi de Allah si ca nimeni nu i-a mai urmat. Fraza din Koran, “pecetea profetilor”, este inteleasa in acest sens. Unii musulmani au recunoscut si pe alti profeti care au trait dupa Mahomed, insa statul lor de musulmani a fost contestat de intreaga comunitate.

Conceptul de profet in Islam este asemanator ideii dezvoltate in Crestinism. Cuvantul arab “nabi” este legat de Hebrew Nebi, cel mai folosit cuvant pentru “profet” in Vechiul Testament. Profet semnifica o persoana careia I-a fost trimis un mesaj de la Dumnezeu pentru a-l transmite intregii omeniri sau unui grup specific.

In credinta musulmanilor, este credibil faptul ca le-a fost incredintate unor profeti timpurii anumite credinte la fel cum si Mohamed a detinut oranul, si in esenta aceste scrieri erau asemanatoare. Moise a venit cu placa celor zece porunci, Iisus cu evangheliile. Conform acestora exista o singura evanghelie si aceasta este pusa pe seama lui Iisus. Aceasta nu este asmanatoare celor patru evanghelii din Noul Testament. In Koran si in alte scrieri Iisus este numir Mesia si Cuvantul lui Dumnezeu. El a fost in mod miraculos nascut de Fecioara Maria. Islamul respinge faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca a murit pe Cruce. In locul altcineva a murit si Dumnezeu l-a ridicat pe Iisus in Ceruri langa El.

In lumea fizica, Dumnezeu a creat de asemenea ingeri si spirite. Ingerii au diferite roluri. Ei locuiesc pe aceasta lume si pot influenta viata oamenilor in diferite moduri. Unii sunt buni si capabili sa obtina salvarea, altii sunt rai si sunt cunoscuti sub numele de satane. Diavolul, cunoscut sub numele de Satan sau Iblis, este de fapt un inger neascultator. Lui I s-a permis de catre Dumnezeu sa inseminteze raul in oameni.

Lumea se va sfarsi si Islamul are o bogata traditie despre apocalitptica. Inainte ca lumea sa se termine, o forma a lui Mesia va aparea pentru a inaugura o perioada scurta in care lumea va fi umpluta cu dreptate. Aceasta idee este specifica siitilor dar nu lipseste nici de la suniti. Dupa moarte fiecare fiinta umana va fi judecata si va fi fie salvata, fie condamnata pentru ceea ce-a facut.

_________________________________
1. "Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata ci pe cine ai." Octavian Paler.
2. Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii.
3. Mama proștilor e mereu gravidă...
4. Suma inteligentelor pe pamint e constanta. Populatia este in crestere.
n. Presimtirea mortii e mai rea decat moartea insasi
avatar
Al|n
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 808
Varsta : 46
Location : Nu unde as vrea...
Data de inscriere : 11/10/2007

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

default Re: alte religii

Mesaj Scris de Al|n la data de Dum 13 Apr 2008 - 9:11

Legea islamica – Shari’ah – Legea lui Dumnezeu:



Cuvantul arab “shari’ah” se refera, intr-un context islamic, cateodata la Islam ca la u nsistem total de religie, dar, mai frecvent, la legile care guverneaza comportamentul individului si a comunitatii. Descoperirea si expresia legii a fost o indatorire a oamenilor, de obicei numita fiqh si purtata mai departe de un jurist (faqih). Shari’ahul poate fi atribuit numai lui Dumnezeu, Profetului sau comunitatii. Shari’ahul evoca loialitate si dedicare fata de Islam. Grupurile de rezistenta si opozitie folosesc de asemnea termenul pentru a exprima un ideal a unui sistem bun si pentru a sublina lacunele unui sistem folosit.

Primele expresii ale legii islamice au fost descoperite in testele atribuite unor invatati din secolele al VIII-lea si al IX-lea. Cele mai importante nume sunt Abu Hanifa, Malik, Shafi’i si Ahmad Ibn Hanbal. Acestia sunt cei patru fondatori ai comunitatii Sunitilor, fiecare fiind intemeietorul unei scoli judiciare (madhab). Aceste scoli, impreuna cu legea traditionala a Shi’ahului, reprezinta cele cinci traditii majore din Islam. Dupa credinta musulmana, profetul Mahomed, prin virtute si ideal, a fost model pentru aceasta comunitate (Suniti). Cand a murit a lasat Koranul drept o sursa primara de lege, impreuna cu Suna a lui, care a fost trimisa din generatie in generatie sub forma de anecdote (Hadith). Intre timp, hadithul a dat nastere la discutii, dispute si in final la munca celor patru amintiti mai inainte. Imaginea formarii legii islamice a fost pusa sub indoiala de invatatul secolului XX, Joseph Schracht. El a propus ca cele mai timpurii lucrari ale legii islamice reprezinta traditia trairii a unor comunitati locale, ca de exemplu Damasc, Medina. Aceasta traditie s-a bazat, in principal, pe practici locale si a fost legata in mod deluzoriu profetului Sunna. Rezultatul disputei a fost ca aparitia legii trebuie sa fie justificata prin referire la Hadith. Dupa spusele lui Schacht, Shafi’I a fost primul care a formulat acest principiu, intr-o maniera sistematica.



Literatura legii:



Exista doua parti majore ale literaturii judiciare: furu’ al-fiqh si usul al-fiqh. Primul dintre acestea (numit si ramurile legii) este o reprezentare a regulilor organizata pe capitole. Intotdeauna prima regula din furu este venerarea (ibadat), credinta, rugaciunea si pelerinajul (cateodata si razboiul sfant). Capitolele ramase includ ideile normale ale legislatiei (cum este mariajul, divortul, mostenirea, uciderea, furtul, contracte de vanzare) si cateva care au mai mult aspect privat (reguli de imbracaminte, igiena, mod de a manca). Furu a avut multe functii: in educatie, estetica, teologie. Acestea nu au fost coduri ale legii, ci mai degraba discutii ale legii.

Lucrarile lui usul (radacinile) se bazeaza pe o metodologie de interpretare; ele identifica sursele legii si elaboreaza o teorie de autoritate (bazata pe conceptul de jihad).



Personalul legii:



Pazirea legii divine a unei comunitati depinde de trei functionari, fiecare indeplinind o indatorire a comunitatii: judecatorul (qadi), juristul care raspunde (mufti) si juristul care preda. Qadi este numit de guvernator. Scopul sau a fost sa inabuse disputele si sa supravegheze unele din afacerile comunitatii (cum este proprietatea orfanilor). Foarte practic si nelipsit social, postul sau a fost necesar, dar deschis spre corupere si o amenintare posibila spre salvarea personala. Mufti se afla la un nivel mai inalt. Scopul sau a fost sa rezolve probleme judiciare in concordanta cu cerintele poporului. Regulile sale erau autorative, dar nu se intersectau cu cele ale judecatorului. El acoperea o suprafta mai intinsa a legii decat un judecator, dar, median intre Dumnezeu si om, indatorirea sa era periculoasa. La mare onoare si rang a fost juritul care innvata. Scopul sau a fost sa exploreze legea in privinta revelatiei si a traditiei scolare. Desi putea introduce preferinte, el nu declara legea. Observatorii vestici au gasit acestea destul de ametitor si au caracterizat cateodata legea islamicaspre ineficienta legislativa.





Locuri sacre:



Centrul vietii musulmane, in afara de casa in care locuieste, este moscheea sau masjid (loc de rugaciune) unde slujbe au loc de cinci ori pe zi (in unele grupuri de siiti numai de trei ori). Rugaciunile sunt spuse cu fata catre Mecca, locul unde se afla templul Kaaba si locul de nastere al lui Mahomed, si cel mai apropiat zid al moscheei de Mecca are construita o nisa numita mihrab construit in zid pentru a arata directia in care se afla orasul sfant.

Kaaba din Mecca, o cladire cubica mica si simpla, este deseori cunoscuta sub numele de “Casa Domnului”, desi fara nici o implicatie ca El este prezent acolo sau oriunde altundeva. Se explica faptul ca a fost construita de Abraham la comanda lui Dumnezeu. In vremea cand a construit-o, Abraham a chemat toate popoarele din toate timpurile sa vina aici si sa tina ceremonia hajj (pelerinaj la Mecca). In coltul din sud-est, pe peretele din afara, este fixata o piatra neagra care se spune ca este de origine paradisiaca. A fost trimisa pe Pamant pentru a usura supararea lui Adam care a fost alungat din Rai. In timpul lui Mahomed monoteismul pur, care, conform credintei musulmane, a fost instituit la Mecca de Abraham, a devenit corupta de politeism si idolatrism, si a fost sarcina lui Mahomed sa restituie religia pura si sa reintroduca monoteismul la Kaaba. In apropiere de Kaaba, a crescut o moschee uriasa cunoscuta sub numele de al-Masjid al-Haram (moscheea sacra).

Pe langa Mecca, exista si alte locuri speciale pentru Islam. La Medina, orasul in care Mahomed s-a mutat cand profetia sa a intampinat opozitie in Mecca, a doua moschee sfanta din Islam a fost construita in jurul mormanrului sau. Ierusalim este al treilea sanctuar, in parte din cauza profetilor de dinaintea lui Mahomed si pe cealalta parte din cauza traditiei pe care Mahomed a luat-o de acolo in timpul noptii. De acolo de spune ca a fost luat in rai inainte sa fie adus inapoi, in aceeasi seara, in locul unde a dormit in Mecca. Deasupra marei stanci din Ierusalim, care este consdierata drept locul de unde si-a pornit ascensiunea Mahomed spre ceruri, Cupola Stancii a fost construita. Aceasta este una dintre cele mai timpurii si cele mai frumoase cladiri din Islam, prima data construita in 690 sub ordinul califatului Abd al-Malik.





Festivalele Islamului:



Se face referire la acestea prin Id (Eid), un termen arab care inseamna “reintoarcere periodica”, si indica timpuri in care toti din comunitate, bogat si sarac, prieten si strain, sarbatoresc impreuna. Islamul este credinta si viata a mai mult de un miliard de oameni din toata lumea. Festivalele incep printr-un act de devotatie si rugaciune.

Cele mai mari doua festivale, Id ul-Fitr si Id ul-Adha, au fost sarbatorite in timpul vietii profetului Mahomed si ambii, sunitii si siiti, sarbatoresc acetse festivale in ziua actuala. Musulmanii suniti comemoreaza evenimente ce sunt relatate in Koran din viata lui Mahomed. In plus, siitii comemoreaya nasterea si moartea tuturora din familia profetului. Islamul imbraca multe tari si multe culturi si ritualurile si obiceiurile variaza de la o tara la alta.



Ramadanul:



Ramadanul, a noua luna din an, este asociat revelatiei Koranului fata de profetul Mahomed. Aceasta manifestatie implica absenta hranei si apei de la rasarit pana la apus. Acestora carora le este rau sau calatoresc in acest timp pot fi iertati prin compensarea acestui timp mai tarziu. Toti musulmanii se aduna impreuna pentru a oferi sprijin unul altuia si deseori dedica timp in plus venerarii si rugaciunii. Moscheea devine centrul adunarilor religioase si sociale si acolo sunt deseori strangeri de fonduri pentru organizatii caritabile.







Id ul-Fitr:



Sarbatoarea Ramadanului se termina cu festivalul Id ul-Fitr, in prima zi a lunii urmatoare (Shawal). Musulmanii urmeaza preotii Id si dau Zakah, o donatie caritabila pentru a asigura ca toti, bogati si saraci, pot participa la festivitati. Obiceiurile ascociate intreruperii festivalului vin din invataturile Koranului, dar sunt determinat de asemnea de variatia traditiei, cum ar fi stilul de imbracaminte si modul de preparare a hranei.

Festivalul este o sarbatoare publica de cateva zile in unele tari musulmane. In vest, o zi din sarbatoare, preferabil prima, le permit musulmanilor sa se alatura preotilor Id la moschee. Prima zi a Idului poate viaria de la o zona la alta in functie de luna noua. Timpul este determinat de fiecare comunitate locala.



Id ul-Adha:



Festivalul Scarificiului, cum mai este numit, sau Marele festival, este o sarbatoare de patru zile care este parte a hajului, adica pelerinajul la Mecca. Un animal poate fi oferit drept sacrificiu la Mina, in drumul de intoarcere spre Mecca, de la Muntele Arafat. Comemoreaza vointa lui Ibrahim de a-si sacrifica fiul, Ismael, lui Dumnezeu. Musulmanii care nu sunt in pelerinaj, sarbatoresc la ei acasa si merg la moschee.

Sursa: Vikipedia.Totodata membrii forumului care au alta religie, pot prezenta religia lor aici.

_________________________________
1. "Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata ci pe cine ai." Octavian Paler.
2. Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii.
3. Mama proștilor e mereu gravidă...
4. Suma inteligentelor pe pamint e constanta. Populatia este in crestere.
n. Presimtirea mortii e mai rea decat moartea insasi
avatar
Al|n
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 808
Varsta : 46
Location : Nu unde as vrea...
Data de inscriere : 11/10/2007

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

default Re: alte religii

Mesaj Scris de dumbraveanul la data de Mier 5 Noi 2008 - 6:12

Parinti Sacralitatea LUMII DIN COLECTIA ISIHASM,fAMILIA ,tAINA LUMII pREINCHIPUIREA BISERICII COSMICE .DACA CHIPUL LUI DUMNEZEU ESTE CHIPULFIINTEI IJN SINE, FIINTA ESTE CHIPUL TREIMII DE SINE.FIINTA ESTE ABSOLUTUL VIU,TOCMAI PENTRU CA ESTE REIME DE SINE.DUMNEZEU ESTE FIINTA VIE ABSOLUTA......

dumbraveanul
junior
junior

Numarul mesajelor : 6
Data de inscriere : 04/11/2008

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

default Re: alte religii

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum